Constientizarea realitatii unei probleme e primul si cel mai important pas in rezolvarea ei.

Cum actionam insa cand oamenii considera masurile preventive drept paranoia? Cum se schimba atitudinea pasiva de genul „vad eu ce fac, pe loc, cand vine cutremurul” cu una activa, care actioneaza inainte de a se produce dezastrul final si cand e deja mult prea tarziu?

 Mass media romaneasca a inceput sa dezbata din nou problema cutremurelor si sa le anunte chiar si pe cele mai mici, in speranta ca va produce schimbarea de atitudine necesara dar se pare ca a esuat lamentabil. „Isteria cutremurelor”, prevestirile apocaliptice, imaginile dezastrelor din alte tari si avertizarile repetate nu mai misca pe nimeni si nu sunt pe placul publicului; atitudinea strutului predomina si oamenii vor sa doarma linistiti noaptea desi producerea unui cutremur major in Romania este din ce in ce mai aproape si mai sigura.

 Iata cateva modalitati prin care va puteti schimba complet atitudinea fata de pericolul iminent al cutremurelor sau chiar al altor dezastre la fel de grave precum inundatiile sau incendiile:

1. Cititi sau vizionati marturiile supravietuitorilor Marturiile supravietuitorilor unor dezastre sunt de cele mai multe ori cutremuratoare si greu de digerat dar sunt totodata cele mai puternice instrumente de inducere a atitudinii proactive.

Multitudinea detaliilor, emotiile, mirosurile, zgomotele descrise pot fi socante dar au efect pozitiv.

Iata cateva marturii ale unor supravietuitori ai cutremurului din 1977, intr-un reportaj facut de Mediafax cu prilejul aniversarii in 2013 a 36 de ani de la ultimul mare cutremur din Romania.
 
„Erau mormane de moloz si oameni care scormoneau sa scoata oameni” povesteste medicul Falticeni Popescu. "A fost un coşmar pe care nu aş vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgenţe erau cinci medici de gardă şi două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr şi o hernie omblicală la o femeie. Eu eram în sala în care pregăteam femeia şi, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor şi se simţea un praf puternic de cărămidă roşie. Am ajuns sub tocul uşii, unde erau şi ceilalţi doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mişca şi zgomotul era infernal" povesteste acelasi medic, Falticeni Popescu.

 "Veneau buldozere să ia moloz şi mai vedeai o mână, un picior. La Scala a fost prinsă o persoană de zid şi medicii nu aveau voie să intre pentru că se putea dărâma blocul, iar medicii erau foarte de preţ atunci. Un coleg al meu, caporal, s-a oferit să intre să-i taie piciorul prins sub o placă de beton pentru că altfel nu putea fi scoasă de acolo. A tăiat piciorul cu nişte scule destul de rudimentare, iar seara a fost făcut sergent"povesteste o persoana.

2. Aduceti mereu in discutie subiectul pregatirilor pentru cutremur Incercati sa va impartasiti ingrijorarile, planurile, ultimele informatiile pe care le-ati descoperit cu privire la supravietuirea in caz de cutremur cu cat mai multe persoane fie familie, prieteni sau cunostinte. Creati un cerc al constientizarii in care sa puteti discuta liber ceea ce va framanta si actionati impreuna in vederea aplicarii celor invatate.

 3. Creati atitudinea de supravietuitor Atitudinea de supravietuitor nu apare instantaneu ci se consolideaza zi de zi prin informare, comunicare si transformare mentala a panicii irationale in gandire rationala, limpede, clara si precisa. „Isteria cutremurelor” poate fi mult mai mult decat isterie daca frica se canalizeaza in actiuni concrete si pozitive de pregatire pentru evenimentele care vor urma.

 Supravietuirea sta de cele mai multe ori in atitudine, este un lucru arhicunoscut si vehiculat mereu, dar atitudinea pozitiva nu apare niciodata in clipa dezastrului daca nu a fost construita ulterior, acesta este adevarul de retinut.